Cum arată o zi tipică din viața lui Smiley?

Mă trezesc la 6:00 dimineața. La 6:05, Bobo, urangutanul meu, îmi dă 40 de pumni în beregată, ca să-mi antreneze esofagul pentru cântat. Îmi fac o omletă în sânge, o dau prin blender și mă spăl cu ea pe față. La prânz, îl sun pe Alex Velea, ca să-mi descrie în amănunt tatuajele de pe corpul său. Apoi merg la sala de repetiții, ca să văd ce piese a mai compus pentru mine Bobi, celălalt urangutan al meu. Seara alerg prin parc și încerc să calc în picioare cât mai mulți porumbei. La cină mănânc porumbeii călcați, apoi mă culc.

Cum te-ai simțit când ai visat că ai câștigat cinci premii Grammy într-o singură noapte?

Nedreptățit. Îl meritam și pe al șaselea.

Cum ți-ai ales numele de scenă?

Nu este nume de scenă, e numele din buletin. Am fost botezat după străbunicul meu, Smiley Petrescu. La fel ca fratele meu geamăn, Smiley.

Cum ai ajuns să fii interesat de muzică?

Când eram mic, mama mi-a pus să ascult un vinil cu Dan Spătaru. Mi-a plăcut atât de mult, încât am dorit ca toată lumea să îl poată asculta, inclusiv oamenii surzi. Așa am decis să dau la medicină, să mă fac ORL-ist. Dar m-am rătăcit în drum spre examenul de admitere, și m-am hotărât să mă apuc de muzică.

Care este cea mai mare teamă a ta?

Că într-o zi o să-mi ascult din greșeală propriile piese.