Nu e mereu ușor să găsești inspirația pentru a scrie cele mai mari capodopere ale literaturii, chiar dacă ești un geniu înnăscut. De aceea, mulți scriitori și-au creat diverse ritualuri, pentru a grăbi venirea muzei. Iată șase dintre ele:

Ion Creangă – Celebru pentru “Amintiri din copilărie” și “Spiderman”, humuleșteanul își găsea inspirația prinzând muște în manuale despre tâmplăria medievală din Imperiul Otoman. Pornind de la cuvântul acoperit de musca strivită, scriitorul începea o povestire nouă.

George Bacovia – Mohorâtul poet cerea să fie îngropat de viu într-un sicriu, împreună cu un reportofon, iar cuvintele strigate în panica momentului erau transcrise mai târziu și transformate în poezii.

Mihail Sadoveanu – “Luam o pălărie uriașă, cu diametru de 4-5 metri, și rugam oamenii de pe stradă să o umple cu hârtiuțe cu adjective. Apoi extrăgeam pe rând hârtiuțele și le puneam cap la cap. Este motivul pentru care am folosit doar adjective în operele mele, și nu alte părți gramaticale.”

Cezar Petrescu – Când simțea că îl lasă inspirația, celebrul scriitor mărea dimensiunea literelor, pentru a încheia romanul mai repede.

Mircea Eliade – “Adolescentul miop” obișnuia să fie foarte atent la conversațiile celor din jur. Când cineva recita un roman întreg, cap-coadă, îl reținea și îl punea pe hârtie.

Nichita Stănescu – Poetul își găsea inspirația în sticlele de alcool, rearanjând în versuri ingredientele băuturilor.